La lumina întunericului, în loc să admirăm stelele după cum se cade, ne-am găsit să nimerim din întâmplare peste ditamai abordarea incompatibilă. Nici stelele nu mai sunt ce-au fost, dar și noi ne-am meritat-o de vreme ce ne-am găsit să vorbim despre lumea ideală. Problema cu doi idealiști sub clar de lună e când nu se înțeleg pe același ideal.
– Ideal, ai zis tu, ar fi să nu fie niciodată probleme. Totul să fie perfect, rotund, fără scăpări, fără crize, fără agitație, fără nevoi.
– Ideal, am zis eu, ar fi ca toate problemele să aibă soluții minunate pe care să le găsim mereu la momentul propice.
Diferență improbabilă și insurmontabilă. Vezi tu, eu ți-aș fi minat mereu eforturile. Tu-ți construiești cu migală adăpostul liniștii adunate cu orice preț, iar eu adun în schimb probleme a căror rezolvare să mă încânte pentru anii ce vor veni. Colecționez rezolvări căutându-le problema pereche și adun problemele cu sâmbure de-o rezolvare atâta de măiastră încât merită anii necesari pentru a o găsi.
Unul e poet și celălalt inginer? :-)
Comment by Cristian — April 27, 2011 @ 8:52 pm
Hmmm, Cristian, in principiu amandoi eram ingineri in devenire cel putin. Dar deh, oi fi fost eu mai inginer ca el, mai stii.
Comment by Diana Coman — April 28, 2011 @ 8:39 am
[…] Idealuri similare dar opuse […]
Pingback by Bulgaria: Fisuri în carcasele de protecție ale unuia dintre reactoarele centralei nucleare Kozlodui | StirileMedia.ro — May 5, 2011 @ 9:27 pm
[…] Aveți libertatea alegerii. […]
Pingback by Sămânța vieții in Cuvintele Dianei — January 11, 2012 @ 12:12 pm
[…] is a translation to English of an older article of mine that was in turn the translation to blog of an even older – I was about 20 at the time – letter of […]
Pingback by Moonlit Ideals « Ossa Sepia — January 18, 2020 @ 10:18 am